Cine sunt eu? Fiul risipitor, cine altcineva… Întrebarea mea e: VOI CINE SUNTEȚI? (ascultați povestioara de pe youtube, este excepțională)

12 februarie 2012 – Duminica Fiului Risipitor (click aici)

Predică la Duminica Fiului risipitor (click aici, apoi play audio pe pagină)

Predică la Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Fiului Risipitor) – Pr. Ilie Cleopa

Completare (din Macarie Egipteanul – Omilii Duhovnicesti – Omilia a IX-a) – fragment:

(Rom. 8, 35 şi celelalte)

10. Este cu neputinţă să-şi dobîndească cineva sufletul şi dragostea cea cerească a Duhului, dacă nu se înstrăinează de toate lucrurilea cestui veac, dacă mintea lui nu se eliberează de toate tentaţiile materiale şi pămînteşti, pentru ca să se poată dedica unui singur scop, căutarea dragostei lui Hristos. (Se cuvine ca acela care vrea să dobîndească mîntuirea) să arate toată grija, toată preocuparea şi toată osteneala pentru cercetarea esenţei celei spirituale, a sufletului şi pentru împodobirea lui cu virtuţi, cu podoaba cea cerească a Duhului, cu curăţia şi cu sfinţenia lui Hristos. (Se cuvine) ca unul ca acesta să renunţe la toate şi să îndepărteze (din calea lui) toate piedicile materiale şi pămînteşti; să nu-1 peocupe nici chiar iubirea cea trupească de părinţi şi de rude. Să nu permită minţii sale să se preocupe şi să se frămînte cu nimic altceva, ca de exemplu cu (gîndul) puterii, al măririi, al onorurilor, al prieteniilor trupeşti, sau cu alte griji pămînteşti, ci mintea lui să fie preocupată în întregime de cercetarea esenţei spirituale a sufletului şi să aştepte cu deplină răbdare venirea Duhului, că zice Domnul:
«întru răbdarea voastră aţi dobîndit sufletele voastre»
(Luca 21, 19). Şi iarăşi :
«Căutaţi (mai întîi) împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă»
(Matei 6, 33).
11. Este posibil ca acela care aşa se nevoieşte şi care totdeauna ia aminte la sine — fie (că face) ascultare, fie orice altă lucrarea bine-plăcută lui Dumnezeu — să poată evita întunericul duhurilor celor viclene. Pentru că mintea care nu încetează să se cerceteze pe sine şi să caute pe Domnul, poate să cîştige sufletul, prin faptul că se dă cu (toată) forţa roabă Domnului şi se alipeşte numai de El. Pentru că s-a zis:
«Noi robim tot gîndul spre ascultarea lui Hristos»
(II Cor. 10, 5).Iar cînd prin astfel de lupte, prin astfel de dorinţă şi căutare, mintea se învredniceşte să devină cu Domnul Hristos — prin har — un duh, (atunci Domnul), odihnindu-Se în vasul sufletului (face ca sufletul) să devină apt spre tot lucrul bun, să nu supere pe Duhul Domnului prin voirile sale, prin îndeletnicirile lumii acesteia, prin pofta de glorie şi dorinţa de stăpînire, prin vanitate şi pofte trupeşti şi prin legăturile şi relaţiile cu oamenii cei răi.
12. Este lucru plăcut cînd (sufletul) se consacră întru totul Domnului şi numai de El se alipeşte; cînd se îndeletniceşte fără încetare cu (împlinirea) poruncilor Sale […]