Anxietatea generalizata

Sursa: http://www.cabinetpsihoterapie.ro/articole-psihoterapie/anxietatea-generalizata.html

Tulburarea de anxietate generalizata (TAG) reprezinta mult mai mult decat nivelul normal de anxietate resimtit de om zilnic. Este descrisa de ingrijorare si tensiune exagerate si cronice, desi nu par a fi generate de nimic. Cei ce sufera de aceasta tulburare anticipeaza mereu dezastrul, cu ingrijorari excesive privind sanatatea, banii, familia sau munca. Totusi exista cazuri cind nu poate fi detasata clar sursa ingrijorarii. Simplul gand de a face fata unei noi zi provoaca anxietate.
Persoanele cu TAG nu pot sa-si inlature ingrijorarile, desi de obicei  sunt constienti ca intensitatea anxietatii lor e disproportionala fata de imprejurari. De asemenea, cei afectati de TAG par a nu fi capabili a se relaxa. Deseori intampina dificultati in a adormi si a avea un somn linistit. Ingrijorarile lor sunt insotite de simptome fizice, in special tremur, ticuri, tensiune musculara, dureri de cap, iritabilitate, transpiratii sau valuri bruste de caldura. Se pot simti ametiti sau fara suflare. Uneori simt greata sau trebuie sa mearga mai des la toaleta. Sau simt ca au un nod in gat.
Multi dintre cei care sufera de TAG se sperie mai usor decat ceilalti oameni. De  obicei se simt obositi, au dificultati in a se concentra si sufera uneori si de depresie.
In general afectarea vietii celor ce sufera de TAG e minora, ei nu se simt prea limitati in imprejurari sociale sau profesionale. In cazul TAG spre deosebire de alte tulburari de anxietate cei afectati nu evita in mod specific anumite situatii. Cu toate acestea, daca este severa, TAG poate fi foarte dizabilitanta mergand pana la a face dificila indeplinirea celor mai simple indatoriri zilnice.
TAG evolueaza progresiv si afecteaza cel mai mult pe cei la varsta copilariei sau adolescentei, insa poate debuta si la maturitate. Este mai frecventa in cazul femeilor decat al barbatilor si adesea se intalneste la rude sau persoane atinse de o boala.
In general simptomele TAG par a se reduce cu inaintarea in varsta. Un tratament eficient include medicatie, nu intotdeauna necesara si psihoterapie.

Psihoterapia ortodoxa

Singurul leac: lupta cu tine insuti

…”cuvintele sunt cărările faptelor”.(Sf. Ioan Gură de Aur)

“Se apropie aşa nişte vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi.”

Veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării şi al bolilor. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru şi peste puterile noastre, atunci pur şi simplu nu vom fi în stare să-l ţinem. Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înşine şi pentru a deveni blânzi, smeriţi şi răbdători. Dacă Domnul ne îngăduie să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui şi trebuie să răbdăm tot. Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare şi fără supărare toate atacurile şi jignirile, considerând că le-a meritat pe bună dreptate. Pentru ce? Pentru viaţa pe care a avut-o în trecut şi pentru tinereţea uşuratică. Mândria noastră este asemenea unei fiare care, daca este atinsă oricât de uşor, atunci este gata să sară şi să-i sfâşie pe toţi. Dar este de datoria ta să o împingi şi să nu o laşi să iasă. Chiar dacă cineva te-a supărat şi te-a mâniat şi-ţi doreşti să-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedează altfel şi spune-i mândriei tale: „Stai acolo şi nu ieşi!”. Şi-n loc să-i răspunzi cu brutalitate, tu, dimpotrivă, vorbeşte-i cu blândeţe. Astfel se dobândeşte smerenia. Aceasta este şi mucenicia cea fără de sânge. Sfinţii mucenici au pătimit cumplit dar pentru scurt timp. Aici este un chin nesângeros şi nu doar pentru o perioada de un an sau doi, ci pentru întreaga viaţă. Iar dacă Domnul va îngădui mari suferinţe sau va începe o adevărată prigoană, atunci, zice Vlădica, trebuie să-ţi imaginezi că mergi la moarte pe Golgota”.

Înainte de moartea sa Vlădica a zis: „Iar voi încă este posibil să suferiţi. Şi, de va veni aceasta vreme să nu vă înfricoşaţi, ci să mergeţi la moarte pe Cruce cu mare curaj, şi cu pieptul deschis, neavând nici o îndoială şi nepărându-va rău pentru nimic. Să primiţi totul cu bucurie, pentru că atunci puterea lui Dumnezeu vă va lumina şi vă va întări şi voi veţi rezista. Iar dacă în gândul tău te vei lepăda de Cruce, daca se va strecura îndoiala şi vei fugi fiindu-ţi frică pentru tine şi pentru cei apropiaţi ai tăi, să ştii că-n acea clipă va interveni puterea demonică, harul se va îndepărta de tine, şi nu vei putea îndura suferinţele. Trebuie să fii conştient de faptul că ţi-a venit ceasul când trebuie să-ţi mărturiseşti credinţa şi devotamentul faţă de Domnul. Să mergi la moarte cum făceau Sfinţii mucenici pe care Domnul îi întărea astfel încât ei nu simţeau durerile, iar daca le simţeau, atunci înţelegeau că ele sunt trimise pentru curăţirea de păcatele de mai înainte. Cereţi ajutor de la Dumnezeu pentru copii şi pentru cei apropiaţi, însă nu vă speriaţi, pentru că prin suferinţele noastre, îi vom ajuta şi Domnul îi va milui pe ei. Se apropie aşa nişte vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi”.

+ + +

Adesea Vlădica spunea: „Suferinţele generaţiei ce vine au fost aruncate cu zeci de ani în urma peste acei oameni”. Spunând aceste, el îi avea în vedere atât pe Noii Mucenici şi Mărturisitori din vremea Revoluţiei (1917) cât şi pe cei din timpul prigoanei comuniste. Această jertfă ne-a eliberat pentru puţin timp din suferinţele exterioare pentru că ei le-au luat asupra lor. Ei pentru noi au suferit, iar Domnul se îndură de noi pentru sângele lor vărsat. Creştinii de acum au doar suferinţe lăuntrice. Şi împotriva acestor suferinţe şi boli ale noastre nu există decât un singur leac: acela de a te lupta cu tine însuţi. De te vei învinge pe tine şi te vei ridica la rugăciune, atunci Domnul îţi va da tărie şi putere şi nu vei fi biruit de vrăjmaşi. Dar dacă îţi va fi milă de tine, atunci vrăjmaşul te va doborî de tot şi îţi va fi foarte greu să te ridici.

+ + +

Mulţi cred că vremea nevoinţelor ascetice deja a trecut şi că Vlădica Antonie nu este decât o excepţie. Dar viaţa lui plină de nevoinţe este o mustrare vie pentru noi cei puţin credincioşi şi nepăsători. Căci şi în vremea noastră se poate trăi în nevoinţe, slujindu-L pe Dumnezeu din toate puterile şi iubindu-L din tot sufletul. Adesea, Vlădica aducea drept exemplu viaţa Sfântului Ioan de Kronştadt. El se întrista foarte mult de starea monahismului contemporan în care nu vedea o adevărată viaţă duhovnicească. Spunea: „Peste tot – zicea el – numai aparenţe: se împodobesc, se îmbuibă, iar ostenelile şi rugăciunea lipsesc”. Vlădica avea vârsta de peste 80 de ani şi tot mergea să-i cerceteze pe fiii săi duhovniceşti, iar atunci când ei îl sfătuiau să contenească călătoriile, el le spunea: „Maica Domnului nu mă binecuvântează să stau pe loc, ci îmi porunceşte să merg şi să păstoresc turma”.

pecificatii:

Din marturiile Vladicai Antonie MARTURISITORUL, Arhiepiscop de Mihailov si Golansk (1889-1976) vladica_antonie_marturisitorul

Rugaciune la vreme de necaz si de intristare catre Maica Domnului

Rugăciune la vreme de necaz şi de întristare către Maica Domnului

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său.

Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările.

Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură.

Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea.

Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.

Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău.

Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică.

O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.

Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!

El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea.

Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură.

Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută!

Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.

Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului.

Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul.

Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.

alcătuită de episcopul Nicolae Velimirovici