După moartea celui întâi între creştini, a binecredinciosului şi dreptului împărat, a Sfântului Marelui Constantin, luând împărăţia fiul său, Constantie, şi abătându-se la răucredinciosul eres al lui Arie, care hulea pe Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut – spre ruşinarea ereticilor celor răucredincioşi, spre încredinţarea necredincioşilor şi spre întărirea celor dreptcredincioşi – un semn minunat în Sfânta Cetate a Ierusalimului, în Duminica Cincizecimii, când se prăznuieşte Pogorârea Sfântului Duh.
Şi s-a întâmplat atunci de era duminica aceea în şapte zile ale lumi mai şi în ceasul al treilea s-a arătat pe cer închipuirea cinstitei Cruci a Domnului, care strălucea cu o lumină negrăită, mai mult decât razele soarelui, la care privind tot poporul, se minuna cu spaimă mare. Acel semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfântului munte al Golgotei – pe care Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit -; şi s-a întins cu lungimea sa, ajungând până la muntele Eleonului…
View original post 417 more words
