A New Kind of “Revolution”

A(n) R-evolution. It’s time. Really.

Old message

Hello World! (posted on August 3rd, 2010)

Why the title… So called “Blog”?

Cause it’s not a “Blog” per se, the least valuable from this site is my perspective.
Here you should look more to what and whom I quote than what I say.

HERE you can find WEAPONS (if you look thoroughly) true sharp weapons.
KNOWLEDGE is known to be the most valuable weapon in this World…

Why WEAPONS? It’s easy: If one desire PEACE, he should prepare himself for WAR… (Monk Arsenie Papacioc, 96 yrs old, Techirghiol Monastery)

Update 22/02/2012:

This is a SPIRITUAL war, in this world as we know it. Nothing more.

Je chante avec toi liberté
(Lied der Freiheit)
(Song For Liberty)
(Libertad)
(Liberdade)

Quand tu chantes je chante avec toi liberté
Quand tu pleures je pleure aussi ta peine
Quand tu trembles je prie pour toi liberté
Dans la joie ou les larmes je t’aime
Souviens-toi de jours de ta misère
Mon pays tes bateaux étaient tes galères
Quand tu chantes je chante avec toi liberté
Et quand tu es absente j’espère

Qui-es-tu? Religion ou bien réalité
Une idée de révolutionnaire
Moi je crois que tu es la seule vérité
La noblesse de notre humanité

Je comprends qu’on meure pour te défendre
Que l’on passe sa vie à t’attendre
Quand tu chantes je chante avec toi liberté
Dans la joie ou les larmes je t’aime
Les chansons de l’espoir ont ton nom et ta voix
Le chemin de l’histoire nous conduira vers toi
liberté, liberté

(Verdi / Arr. A. Goraguer / P. Delanoë / C. Lemesle)


Hai și cu Andre Rieu că e drăguț (mai la unison cu publicul)

ba chiar, eu pe Andre Rieu l-as invita la urmatoarea “revolutie”, si as lua asta ca slogan (arată/dă bine) 🙂 😉

REVIEW AL LITERATURII DE SPECIALITATE 🙂

Learning Hope – The Kinshasa Project

John Maynard Keynes

IPOTEZA DE LUCRU

Se citește dimineața, înainte de micul dejun (sau de primul pahar cu apă) – întrunind aceste condiții, click aici

Alternativ (și mai specific pt proiect)

Rugăciunea a şaptea (a dimineții):

Pe Tine Te binecuvântăm, Dumnezeule preaînalte şi Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari şi cu anevoie de urmat, slăvite şi prea minunate, care nu au număr. Cel ce ne-ai dat nouă somn spre odihna nepuţintelor noastre şi spre repaos de ostenelile trupului, mulţumindu-Ţi că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre, ci după obicei Te-ai arătat iubitor de oameni şi ne-ai ridicat pe noi a mâneca şi a slăvi stăpânirea Ta. Pentru aceea ne rugăm bunătăţii Tale celei neasemanate: luminează ochii gândului nostru şi ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenei şi ne deschide gura noastră şi o umple de lauda Tale, ca să putem în liniste a cânta, a striga şi a ne mărturisi pururea Ţie: Dumnezeului Celui slăvit în toate şi de toţi, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

MATERIALE ȘI METODE

Rugăciunea a opta,
a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Pentru ceasurile nopţii:

Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc. Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice. Doamne, de am greşit fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, iartă-mă. Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită. Doamne, izbaveşte-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă, văzând neputinţa sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta în ajutorul meu, ca să preaslavesc preasfânt numele Tău. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun. Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am facut nici un bine inaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun. Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău. Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-ma pe mine, păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău, întru împaraţia Ta. Amin.

Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de ppcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zamislit şi în pacate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria măntuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întareste. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Apoi

Rugăciunea întâia,
a Sfântului Macarie cel Mare:

Doamne, curăţeşte-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta. Izbăveşte-mă, deci de vicleanul şi fă să fie întru mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică şi să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua,
a Sfântului Macarie cel Mare:

Din somn sculându-mă, cântare de miez de noapte aduc Ţie, Mântuitorule, şi înaintea Ta căzând, strig: Nu mă lăsa să adorm în moartea păcatelor, ci mă miluieşte, Cel ce Te-ai răstignit de voie, şi pe mine, cel ce zac în lene, grăbind mă scoală şi mă mântuieşte, ca să stau înaintea Ta în rugăciuni; iar după somnul nopţii, să-mi luminezi ziua fără de păcat, Hristoase Doamne, şi mă mântuieşte.

Rugăciunea a treia,
a Sfântului Macarie cel Mare:

Sculându-mă din somn, către Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni, scap şi spre lucrurile Tale mă nevoiesc. Mă rog Ţie, ajută-mi cu milostivirea Ta în toată vremea şi în tot lucrul. Izbăveşte-mă de toate lucrurile lumeşti cele rele şi de sporirea diavolească izbăveşte-mă şi mă du întru împărăţia Ta cea veşnică. Că Tu eşti Făcătorul meu şi Purtătorul de grijă şi Dătătorul a tot binele şi în Tine este toată nădejdea mea şi Ţie slavă înalţ, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra,
a Sfântului Macarie cel Mare:

Doamne, Cel ce cu multă bunătatea Ta şi cu îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tău, de am trecut timpul nopţii acesteia fără ispită de toată răutatea pizmaşului, Tu Însuţi Stăpâne, Făcătorule a toate câte sunt, învredniceşte-mă cu adevărată lumina Ta, ca să fac voia Ta cu inimă luminată, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a cincea :

Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Care primeşti de la puterile Tale cele cereşti cântarea Sfintei Treimi, primeşte şi de la noi, nevrednicii robii Tăi, cântarea Sfintei Treimi şi ne dăruieşte ca, în toţi anii vieţii noastre şi în tot ceasul, Ţie slavă să-Ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a şasea :

Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul puterilor şi a tuturor trupurile, Care între cele de sus locuieşti şi spre cele de jos priveşti; Cel ce ispiteşti inimile şi rărunchii şi tainele oamenilor le ştii cu adevărat; Lumină fără de început şi pururea fiitoare, în care nu este mutare sau umbră de schimbare; Însuţi, Împărate fără de moarte, primeşte rugăciunile noastre pe care le aducem Ţie din gurile noastre cele necurate, în aceast ceas al nopţii, îndrăznind pentru mulţimea milelor Tale. Lasă nouă greşelile ce am greşit înaintea Ta, cu cuvântul, cu lucrul, din ştiinţă şi din neştiinţă. Curăteşte-ne pe noi de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti, făcându-ne pe noi casă cinstitului şi Sfântului Tău Duh. Şi ne dăruieşte nouă cu inima veghetoare şi curată să trecem toată noaptea acestei vieţi, aşteptând luminata şi sfânta zi a Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când va veni pe pământ cu slavă să judece pe toţi şi să plătească fiecăruia după faptele lui. Ca să nu fim aflaţi zăcând şi dormitând, ci priveghind şi sculaţi în lucrarea poruncilor Lui şi să fim gata a intra în bucuria şi cămara slavei Lui celei dumnezeieşti, unde este glasul cel neîncetat celor ce Te laudă şi nespusa dulceaţă celor ce văd pururea frumuseţea cea nespusă a slavei Tale. Că Tu eşti lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti toate, şi pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.

Rugăciunea a şaptea :

Pe Tine Te binecuvântăm, Dumnezeule preaînalte şi Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari şi cu anevoie de urmat, slăvite şi prea minunate, care nu au număr. Cel ce ne-ai dat nouă somn spre odihna nepuţintelor noastre şi spre repaos de ostenelile trupului, mulţumindu-Ţi că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre, ci după obicei Te-ai arătat iubitor de oameni şi ne-ai ridicat pe noi a mâneca şi a slăvi stăpânirea Ta. Pentru aceea ne rugăm bunătăţii Tale celei neasemanate: luminează ochii gândului nostru şi ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenei şi ne deschide gura noastră şi o umple de laudele Tale, ca să putem în liniste a cânta, a striga şi a ne mărturisi pururea Ţie: Dumnezeului Celui slăvit în toate şi de toţi, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a opta,
a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc. Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice. Doamne, de am greşit fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, iartă-mă. Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită. Doamne, izbaveşte-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă, văzând neputinţa sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta în ajutorul meu, ca să preaslavesc preasfânt numele Tău. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun. Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am facut nici un bine inaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun. Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău. Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-ma pe mine, păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău, întru împaraţia Ta. Amin.

Pentru ceasurile zilei:

Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă. Doamne, nu mă lăsa pe mine. Doamne, nu mă duce pe mine în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte şi umilinţă. Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare. Doamne, dă-mi răbdare şi voie nebiruită şi blândeţe. Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea. Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli, de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, deci să fie şi întru mine, păcătosul, voia Ta, că binecuvântat eşti în veci. Amin.

Rugăciunea a noua,
către sfântul înger, păzitorul vieţii:

Îngerule cel sfânt al lui Hristos, către tine cad şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului şi a păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea şi cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta şi te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de ruşine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de fraţi şi cu ţinerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saţ, cu beţia, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele şi viclene, cu obiceiurile cele rele şi cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântatoare nu o au! Dar cum vei putea să cauţi spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat aşa rău în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele şi viclene, în care cad în toate zilele şi nopţile şi în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostiveşte-te spre mine, păcătosul şi-mi fii mie într-ajutor şi sprijinitor asupra pizmaşului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni, şi împărăţiei lui Dumnezeu mă fă părtaş, cu toţi sfinţii, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a zecea,
către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preasfântă Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni izgoneşte de la mine, smeritul şi ticălosul robul Tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele întinate, cele rele şi hulitoare de la ticăloasa mea inimă şi de la întunecata mea minte. Şi stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt şi ticălos. Şi mă izbăveşte de multe rele şi aduceri-aminte şi năravuri, şi de toate faptele cele rele mă slobozeşte. Că binecuvântată eşti de toate neamurile, preacinstitul tău nume se slăveşte în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune către Preasfânta Născătoare
de Dumnezeu:

Împărăteasa mea preabună şi nadejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniţi, acoperirea celor necăjiţi, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii; dezleagă-l precum vrei, ca n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Am exagerat cu rugăciunile? Iertare, dar… era necesar. Pentru că se vrea un “proiect” serios / bine documentat.

Mai bine trecem la un comentariu pertinent aplicabil – Marcel Iureș (interviu)

To be continued… urmează DESIGNUL PROIECTULUI, DEFINIREA VARIABILELOR (INDEPENDENTE ȘI DEPENDENTE), ANALIZA, DISCUȚII ȘI CONCLUZII
😉

Okay then, let’s get to work now (16-03-2012)… otherwise the events risk to get ahead of us:

PREMIERUL MIHAI RĂZVAN UNGUREANU – Evaluare și teme pentru (nu acasă, Doamne-ferește!) la lucru – click aici

In regard to GREECE, I can only say one simple thing (it’s common sense): LEAVE IT ALONE!
Let it go bankrupt, for God’s sake, exclude it from the EU, but…
DON’T do what you’re already doing to it! It’s not helping, but I suspect you already know that. It’s never gonna help. No-one but yourselves, dudes… you’re buying it (whole country+people) too cheap… and I HOPE YOU FAIL!
From my perspective, you can win as well, but you’re missing (another) one simple “thing”: God. I’m not saying He would save Greece, I’m just saying you are destined to FAIL, eventually.

And this thought is very comforting, and I mean VERY (fanaticly) comforting. Even though my hunch is we’re next on your list (Romania – new motto for you: just skip it!)
And the Michael Jackson song below, 🙂 particularly dedicated to Mr.Sarkozy & Ms.Merkel, also to their very generous sponsors:

This last one is just for me 🙂 😉 AND MY KIND OF PEOPLE:

În caz că doriți (și pentru cei care doresc) date personale: cine, ce, cum, când… nume prenume origine CNP-uri (eventual amprenta genică 🙂 deși asta n-avem momentan) poftiți:

METODOLOGIE

Notiuni avansate de psiho-istorie

Din Isaac Asimov – Preludiul Fundatiei – excerpt:

[…] “Seldon fu năpădit dintr-o dată de griji. Se părea că această interpretare greşită a teoriei sale avea să se producă, mai devreme sau mai târziu. Poate că n-ar fi trebuit să-şi prezinte lucrarea.

― Lucrurile nu stau chiar aşa, spuse el. Ceea ce am făcut eu este mult mai puţin decât prezicerea viitorului. În multe sisteme, situaţia este astfel încât, în anumite condiţii, au loc fenomene aleatoare. Asta înseamnă că, dându-se un anumit punct de plecare, urmările sunt imposibil de anticipat. Lucrul acesta este valabil chiar şi pentru siste­me foarte simple, însă cu cât un sistem este mai complex, cu atât este mai probabil ca el să devină haotic. Dintotdeauna s-a considerat că ceva atât de complicat cum este societatea umană, devine repede haotic, deci impredictibil. Însă eu am reuşit să arăt că, studiind socie­tatea umană, este posibil să se aleagă un punct de plecare şi să se facă anumite ipoteze adecvate care să înlăture haosul. Aceasta ar da po­sibilitatea prezicerii viitorului. Nu în amănunt, desigur, ci în linii generale; nu cu certitudine, dar cu o probabilitate calculabilă.

― Dar asta nu înseamnă că ai arătat o metodă de prezicere a viitorului? întrebă Împăratul, care ascultase cu atenţie.

― Nu chiar. Am arătat că este posibil din punct de vedere teoretic, dar nimic mai mult. Pentru a merge mai departe, ar trebui de fapt să alegem un punct de plecare corect, să facem ipotezele corecte, şi apoi să găsim modalitatea de a efectua calculele în timp finit. Nici unul dintre argumentele mele matematice nu spune cum se face asta. Şi chiar dacă am putea merge mai departe, am ajunge cel mult la probabilităţi. Nu este acelaşi lucru cu a prezice viitorul; este mai mult o estimare a ceea ce ar urma să se întâmple, oricare politician abil, orice om de afaceri, în fine, orice om cu o îndeletnicire oarecare trebuie să facă aceste estimări privind viitorul şi trebuie să le facă bine, altfel nu va avea succes.

― Dar o fac fără matematici.

― Adevărat. O fac cu ajutorul intuiţiei.

― Cu un aparat matematic adecvat, oricine ar putea să facă estimări. Nu vor mai fi atât de rari oamenii care obţin succesul, pentru că li se va pune la dispoziţie şi altceva decât o intuiţie remarcabilă.

― Este iarăşi adevărat, dar eu am arătat numai că analiza matematică este posibilă, nu am arătat că ar fi şi practică.

― Cum ar putea ceva să fie posibil, dar nu şi practic?

― Teoretic, eu am posibilitatea să vizitez fiecare lume din Galaxie şi să dau bineţe fiecărui om din fiecare lume. Însă aceasta ar dura mai mult decât toţi anii pe care îi am de trăit. Şi chiar dacă aş fi nemuritor, ritmul în care oamenii se nasc este mai mare decât ritmul în care eu i-aş putea interoga pe cei bătrâni. Şi, lucru mai important, bătrânii ar muri în număr mare înainte ca eu să pot ajunge la ei.

― Deci este ceva adevărat în matematicile astea ale tale, care tratează viitorul?

Seldon ezită, apoi continuă:

― Problema este că matematicile ar avea nevoie de prea mult timp pentru a da un răspuns, chiar dacă am avea la dispoziţie un computer de mărimea Universului, lucrând cu viteze hiperspaţiale. În momentul în care ar da un răspuns, vor fi trecut destui ani faţă de momentul formulării întrebării, modificând situaţia atât de mult încât răspunsul nu ar mai avea nici un sens.

― Şi de ce nu poate fi simplificat procesul? întrebă tăios Cleon.

― Maiestatea Voastră Imperială ― Seldon simţi că Împăratul devenea din ce în ce mai distant pe măsură ce răspunsurile îi erau din ce în ce mai puţin pe plac ― gândiţi-vă la modul în care oamenii de ştiinţă au tratat particulele subatomice. Acestea există într-un număr enorm, fiecare mişcându-se sau vibrând aleator şi imprevizibil. Dar acest haos, în mare, pare a avea la bază o ordine, astfel încât putem să punem la punct o mecanică cuantică ce răspunde la toate întrebările pe care ştim cum să le punem. În studiul societăţii, punem fiinţele umane în locul particulelor subatomice, însă acum se mai adaugă un factor, cel al minţii omeneşti. Particulele se mişcă fără să gândească. Pentru oameni însă, acest lucru nu mai este valabil. Luarea în calcul a diverselor atitudini şi motivaţii ale raţiunii duce la o asemenea complexitate, încât nu ai destul timp să iei totul în considerare.

― Oare acţiunile raţionale, la fel ca şi mişcările neraţionale, nu au la bază o ordine?

― Poate. Analiza mea matematică sugerează că la baza oricărui lucru stă ordinea, oricât de dezordonat ar părea că este, dar nu dă nici o idee despre cum ar putea fi găsită această ordine. Gândiţi-vă: douăzeci şi cinci de milioane de lumi, fiecare cu cultura şi cu caracteristicile sale globale, fiecare deosebindu-se mult de restul, fiecare având un miliard sau mai mult de oameni care au fiecare o raţiune proprie şi toate lumile interacţionând în nenumărate moduri şi combinaţii! O analiză psihoistorică, oricât ar fi ea de posibilă din punct de vedere teoretic, este imposibil să poată fi în vreun fel pusă în practică.

― Ce înţelegi prin „psihoistorică”?

― Când spun „psihoistorie”, mă refer la determinarea teoretică a posibilităţilor de evoluţie a viitorului.

Împăratul se ridică deodată în picioare, se deplasă până în celălalt capăt al încăperii, se întoarse pe loc, veni înapoi şi se opri în faţa lui Seldon care stătea încă pe scaun.

― Ridică-te! îi porunci.

Seldon sări în picioare şi ridică privirea spre Împărat, care era puţin mai înalt. Se strădui să-şi păstreze o expresie liniştită.

― Psihoistoria asta a ta… dacă ar putea fi pusă în practică, ar fi de mare ajutor, nu-i aşa? spuse Cleon în cele din urmă.

― Ar fi de un folos enorm, evident. A şti ce-ţi rezervă viitorul, chiar şi în măsura cea mai generală şi probabilistică, ar servi ca un nou şi minunat ghid pentru acţiunile noastre, unul pe care omenirea nu l-a mai avut niciodată până acum. Dar, bineînţeles…

Făcu o pauză.

― Ei? zise nerăbdător Cleon.

― Ei bine, se pare că, exceptându-i pe cei câţiva oameni care trebuie să ia deciziile, rezultatele analizei psihoistorice ar trebui să rămână necunoscute publicului.

― Necunoscute! exclamă Cleon, surprins.

― Este limpede. Daţi-mi voie să vă explic. Dacă s-ar face o analiză psihoistorică şi rezultatele ei ar fi publicate, diversele atitudini ale oamenilor, faptul cunoaşterii ar perturba. Pe de altă parte, analiza psihoistorică nu-şi mai are rostul dacă oamenii nu îşi vor putea cu­noaşte viitorul. Înţelegeţi?

Ochii Împăratului străluciră, şi începu să râdă tare.

― Minunat!

Îl bătu pe Seldon cu palma pe umăr, iar Seldon se clătină sub lovituri.

― Îţi dai seama, omule? zise Cleon. Îţi dai seama? Aici eşti tu de folos. Nu este nevoie să prezici viitorul. Ci doar să alegi unul ― un viitor bun, folositor ― şi să faci acel tip de predicţie care ar modifica sentimentele şi reacţiile oamenilor astfel încât să se înfăptuiască viitorul pe care tu l-ai ales. Mai bine să construieşti un viitor bun decât să prezici unul rău.

Seldon se încruntă.

― Înţeleg ce vreţi să spuneţi, Sire, dar şi acest lucru este imposibil.

― Imposibil?

― În orice caz, imposibil de pus în practică. Nu vă daţi seama? Dacă nu se poate porni de la sentimentele şi reacţiile umane ca să se ajungă la prezicerea viitorului pe care acestea îl vor determina, nici contrariul nu este posibil. Nu se poate porni de la un viitor şi să se prezică sentimentele şi reacţiile umane care să ducă la înfăptuirea lui.

Cleon avea o figură dezamăgită, îşi strânse buzele.

― Atunci, comunicarea ta?… Aşa o numeşti, comunicare, nu?… Ce utilitate are?

― A fost doar o demonstraţie matematică, un subiect de interes pentru matematicieni, dar nu mă gândisem că ar putea fi utilă în vreun fel.

― Găsesc că este dezgustător, zise Cleon furios.

Seldon ridică uşor din umeri. Mai mult ca oricând, acum ştia că n-ar fi trebuit niciodată să-şi fi prezentat comunicarea. Ce s-ar întâmpla cu el dacă Împăratului i-ar trece prin cap că vrea să facă pe nebunul?

Şi într-adevăr, Cleon nu părea prea departe de a crede aşa ceva.

― Şi totuşi, spuse acesta, ce-ar fi dacă ai face preziceri asupra viitorului, justificate sau nu din punct de vedere matematic, preziceri pe care oficialii guvernului, oamenii care analizează comportamentul probabil al publicului, le vor considera a fi de genul celor care pot determina concretizări favorabile?

― Şi de ce aţi avea nevoie de mine pentru aşa ceva? Oficialii guvernului ar putea face chiar ei aceste preziceri, evitând astfel un intermediar.

― Oficialii guvernului nu pot face acest lucru la fel de eficient. Ei chiar fac astfel de declaraţii din când în când. Dar nu sunt neapărat crezuţi.

― Şi de ce aş fi eu crezut?

― Tu eşti matematician. Tu vei calcula viitorul, nu-l vei… intui ― dacă se poate spune aşa.

― Dar eu nu-l voi putea calcula.

― Cine ar putea afla?

Cleon îl privea cu atenţie.

Se făcu o pauză. Seldon se simţi prins în capcană. Dacă Împăratul îi dădea un ordin direct, nu era oare riscant să refuze? Dacă refuza, putea fi închis sau executat. Nu fără proces, desigur, dar cu foarte mare greutate se putea face ca un proces să meargă împotriva dorinţelor unui avocat nemilos. Mai ales dacă acesta se afla în slujba Împăratului marelui Imperiu Galactic.

― N-o să meargă, spuse în cele din urmă.

― De ce?

― Dacă mi s-ar cere să prezic vagi generalităţi despre un viitor care nu va avea loc decât mult timp după ce această generaţie şi, poate, cea care va urma, vor fi dispărut, s-ar putea să ne meargă. Dar, pe de altă parte, oamenii i-ar acorda prea puţină atenţie. Nu-i va interesa eventualitatea unui viitor fericit, dacă acesta va avea loc peste un secol sau două.

Pentru a obţine rezultate, continuă Seldon, va trebui să prezic lucruri de importanţă mai mare, evenimente mai apropiate de mo­mentul actual. Numai la acestea vor reacţiona oamenii. Mai curând sau mai târziu ― probabil mai curând ― una dintre aceste preziceri nu se va realiza şi utilitatea mea va înceta pe loc. O dată cu asta, se va deteriora şi popularitatea dumneavoastră şi, cel mai rău lucru, dez­voltarea psihoistoriei nu va mai primi nici un sprijin în continuare, astfel încât nu se va mai putea obţine nimic bun de pe urma ei, în cazul că viitoarele perfecţionări aduse matematicilor o vor putea ajuta să se apropie de aplicarea în practică.

Cleon se aruncă într-un fotoliu şi se încruntă la Seldon.

― Voi, matematicienii, numai asta ştiţi să faceţi? Să insistaţi asupra imposibilităţilor?

― Dumneavoastră, Sire, sunteţi cel care insistaţi asupra imposi­bilităţilor, şopti desperat Seldon.

― Hai să te pun la încercare, omule. Presupune că ţi-aş cere să-ţi foloseşti matematicile pentru a-mi spune dacă voi fi asasinat sau nu într-o zi. Ce mi-ai spune?

― Sistemul meu matematic nu poate da un răspuns la o anume întrebare, chiar dacă psihoistoria ar funcţiona ireproşabil. Toată mecanica cuantică din lume nu ar putea prezice comportamentul unui singur electron, chiar dacă acesta, între mulţi alţii, ar avea un com­portament mediu.

― Cunoşti matematicile mai bine decât mine. Foloseşte-le şi dă-mi o presupunere credibilă. Voi fi asasinat într-o zi?

― Îmi întindeţi o capcană, Sire, spuse Seldon încet. Ori îmi spuneţi ce răspuns doriţi, şi eu vi-l voi oferi, ori îmi daţi libertatea de a răspunde aşa cum doresc eu, fără a fi pedepsit.

― Spune ceea ce doreşti.

― Pe cuvântul dumneavoastră de onoare?

― Vrei să ţi-l dau în scris? spuse Cleon pe un ton sarcastic.

― Cuvântul dumneavoastră de onoare va fi suficient, zise Seldon cu inima îndoită, pentru că nu era deloc sigur că era suficient.

― Ai cuvântul meu de onoare.

― Atunci vă pot spune că în ultimele patru secole, jumătate dintre Împăraţi au fost asasinaţi, de unde trag concluzia că probabilitatea asasinării dumneavoastră este aproximativ una din două.

― Orice tâmpit îmi putea da răspunsul ăsta, zise Cleon, dispreţui­tor. Nu era nevoie de un matematician.

― V-am spus totuşi de mai multe ori că matematicile nu sunt de nici un folos în problemele practice.

― Nu poţi nici măcar să presupui că am învăţat din lecţiile pe care mi le-au dat nefericiţii mei predecesori?

Seldon respiră adânc şi riscă.

― Nu, Sire. Întreaga istorie ne arată că nu învăţăm din lecţiile trecutului. De exemplu, m-aţi primit aici într-o audienţă între patru ochi. Dacă aveam de gând să vă asasinez?… Ceea ce nu este cazul, Sire, se grăbi el să adauge.

Cleon zâmbi, amuzat.

― Omule, nu iei în calcul progresele noastre tehnologice. Ţi-am studiat biografia, întregul dosar. Atunci când ai sosit, ai fost examinat cu atenţie. Ţi-am analizat expresia şi amprenta vocală. Ţi-am cunoscut în detaliu starea sufletească; practic, ţi-am cunoscut gândurile. Dacă ar fi existat o cât de mică bănuială că ai fi putut fi periculos, nu ţi s-ar fi permis să ajungi în preajma mea. Mai exact, acum n-ai mai fi fost în viaţă.

Seldon se simţi străbătut de un val de greaţă, dar continuă.

― Cei din afară au avut dintotdeauna dificultăţi în a ajunge la împăraţi, chiar şi atunci când tehnologia era mai puţin avansată. Însă, aproape toate asasinatele au fost o lovitură de palat. Cei care sunt cei mai periculoşi pentru Împărat sunt cei din preajma lui. Faţă de acest pericol, cercetarea atentă a celor din afară este nesemnificativă. Cât despre oficialii, Gardienii şi apropiaţii dumneavoastră, pe ei nu-i puteţi trata ca pe mine.

― Ştiu asta, spuse Cleon, cel puţin la fel de bine ca şi tine. De aceea îi tratez în mod corect şi nu le dau motive să aibă resentimente.

― Este o prostie… începu Seldon, care se opri apoi, încurcat.

― Continuă, zise Cleon furios. Ţi-am permis să vorbeşti liber. De ce este o prostie?

― Cuvântul mi-a scăpat, Sire. Am vrut să spun „nesemnificativ”. Felul în care îi trataţi pe apropiaţii dumneavoastră este nesemnificativ. În mod sigur, sunteţi precaut; ar fi anormal să nu fiţi. Un cuvânt neglijent, ca acela care mi-a scăpat mie, un gest necontrolat şi vă veţi da puţin înapoi, cu o privire bănuitoare. Şi orice urmă de bănuială pune în mişcare un cerc vicios. Apropiatul va simţi că îl bănuiţi, se va simţi jignit şi îşi va schimba comportamentul încercând pe cât posibil, să înlăture bănuiala. Dumneavoastră vă veţi da seama de acest lucru, veţi deveni şi mai neîncrezător şi, în cele din urmă, ori va fi executat el, ori veţi fi asasinat dumneavoastră. Este un proces care s-a dovedit inevitabil pentru Împăraţii ultimelor patru secole şi este doar unul dintre semnele creşterii dificultăţilor în conducerea afacerilor Imperiului.

― Deci, orice aş face, nu pot evita asasinatul.

― Nu, Sire, zise Seldon, dar, pe de altă parte, s-ar putea să aveţi noroc.

Degetele lui Cleon băteau darabana pe braţul fotoliului său.

― Eşti inutil, omule, şi la fel este şi psihoistoria ta, zise el cu asprime. Pleacă.

Şi cu aceste cuvinte, Împăratul privi în depărtare, părând mult mai bătrân decât cei treizeci şi doi de ani ai săi.

― V-am spus, Sire, că matematicile mele nu vă vor fi de nici un folos. Regret foarte mult.

Seldon încercă să facă o plecăciune, dar la un semnal pe care nu îl zări, intrară doi gardieni care îl luară de acolo. Din încăperea regală, vocea lui Cleon îi ajunse din urmă.

― Duceţi-l pe acest om acolo de unde a fost adus mai devreme.” […]

DEFINIREA VARIABILELOR (INDEPENDENTE ȘI DEPENDENTE)
[strict audio – click here]

METODA 1: ALEGERI

to be continued…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s