HIPOTROFIA STATURALA LA COPIL

ASPECTE CLINICE
TULBURĂRI DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE LA COPIL.

RETARDUL STATURAL CONDIŢIONAT HORMONAL

S. IUGA1, M. NEAMŢU2
1Cabinet Medical Individual Sibiu; 2Clinica Pediatrie Sibiu

Rezumat: Retardul statural condiţionat hormonal
reprezintă aproximativ 10% din totalul tulburărilor
serioase de creştere. În etiologie sunt incriminate
deficienţe ale hormonului somatotrop, somatomedinelor,
hormonilor tiroidieni, insulinei, vitaminelor de grup D,
gonadotropilor hipofizari şi vasopresinei. Aspectele
clinice ale nanismului de etiologie hormonală sunt
diverse: deficitul izolat de somatotrop realizează nanism
armonic cu dezvoltare sexuală normală, pe când
nanismul panhipofizar (datorat şi altor deficienţe în tropi
hipofizari), produce nanism disarmonic cu obezitate
variabilă, infantilism genital şi infertilitate. Lipsa
hormonilor tiroidieni determină nanism disarmonic, cu
proporţii antropometrice de tip embriofetal, infiltrare
mixedematoasă, pubertate întârziată, retard cognitiv.
Deficienţa insulinică induce nanism, vârsta osoasă şi
maturare sexuală întârziate. Pubertatea precoce
(datorată somatotropilor), produce importanta
accelerare a vârstei osoase, determinând închiderea
precoce a cartilajelor de creştere. Evoluţia se face de la
copilul cu aspect de mic Hercule, la adultul hipostatural.
Cuvinte cheie: retard statural, copil, cauze hormonale

Abstract: Hormonally conditioned statural retardation
represents almost 10% of the total of growth disorders. In
etiology, disorders of the following hormones are
incriminated: somatotrope, somatomedins, thyroid
hormones, insulin, vitamins of the D group, hypophysial
and vasopressin gonadotropes. The clinical aspects of the
hormonal etiology mechanism are numerous: the isolated
somatotrope deficiency brings about harmonic dwarfism
with normal sexual development, while the hypophysial
dwarfism (due to other deficiencies in the hypophysial
tropes) leads to disharmonic dwarfism with variable
obesity, genital infantilism and infertility. The lack of the
thyroid hormones leads to the disharmonic dwarfism with
embryo-fetal anthropometric proportions, mixededematous
infiltration, late puberty, cognitive
retardation. Insulin deficiency leads to dwarfism, late
osseous age and sexual maturity. Precocious puberty
(due to somatotropes) produces the early closure of the
growth cartilages. Its evolution starts from the small
Hercule-type child to the hypostatural adult.
Keywords: hormonally conditioned statural retardation,
growth
Copilul, care nu este un adult în miniatură, este
supus în parcurgerea etapelor sale de dezvoltare unui
amplu proces de transformări morfofuncţionale şi
imunologice, aflate sub control genetic, hormonal,
enzimatic şi al sistemului nervos central.
Retardul statural condiţionat hormonal reprezintă
aproximativ 10 % din totalul tulburărilor serioase de
creştere.
1. Nanismul hipotalamo – hipofizar şi entităţi înrudite
Hormonul somatotrop (STH) joacă un rol central
în controlul creşterii la copil de la naştere până la sfârşitul
pubertăţii şi are rol important în controlul anabolismului
de-a lungul vieţii. Este responsabil de construcţia tisulară
prin acţiunea stimulatorie asupra ADN-ului, ARN-ului
mesager şi ribozomial. Această acţiune specifică
constituie punctul de plecare al reacţiilor metabolice
multiple care duc la sinteza de proteine, enzime proteice
şi biocatalizatori indispensabili metabolismului. Acţiunea
somatotropului este predominant condrogenetică,
stimulând proliferarea condrocitelor din cartilaj, având o
mai mică acţiune osteogenetică de maturare. Este necesar
pentru creşterea normală în înălţime. În absenţa sa totală,
creşterea liniară este redusă cu 1/3-1/2 din rata normală.
STH-ul nu este stimulatorul principal al creşterii, el
induce formarea somatomedinelor (IGF-1, IGF-2), care
apar ca un intermediar obligatoriu în acţiunea acestui
hormon asupra cartilajelor de conjugare.
Hormonul somatotrop, se secretă episodic sub
forma de pulsuri frecvenţe şi mai ample noaptea.
Deficitul izolat de somatotrop realizează un
nanism armonic cu dezvoltare sexuală normală.
Nanismul panhipofizar realizează pe lângă
deficienţă de somatotrop şi deficienţe de secreţie a altor
tropi hipofizari, nanismul rezultat fiind disarmonic cu un
anumit grad de obezitate, infantilism genital şi
infertilitate.
Nanismul Laron este determinat de un deficit de
receptori pentru somatotropi cu incapacitatea de a genera
IGF-I. Concentraţia somatotropului este normală sau
crescută, iar IGF-I este scăzut. Clinic: statură mică, viteza
de creştere scăzută, hipoglicemie, grăsime subcutanată în
exces, întârzierea maturaţiei scheletale şi pubertare, sclere
albastre.
AMT, vol II, nr. 2, 2009, pag. 78
ASPECTE CLINICE
2. Hipotiroidismul
Hormonii tiroidieni cresc reactivitatea
cartilajelor de creştere la acţiunea somatotropului,
potenţându-i acţiunea stimulatoare.
Stimulează atât creşterea, cât şi maturizarea
celulelor cartilajelor de creştere, acţiunea predominentă
fiind osteogenetică. Întârzierea maturizării scheletului
evaluată prin întârzierea marcată a vârstei osoase este
caracteristică nanismului prin deficit tiroidian.
Absenţa totală a hormonilor tiroidieni determină
o oprire aproape completă a creşterii liniare. Au rol
esenţial în creşterea şi maturarea osoasă ca şi maturarea
sistemului nervos central. Mixedemul congenital şi
dobândit netratat o perioadă suficientă se manifestă
printre altele printr-o afectare serioasă a creşterii staturale
şi a proporţiilor segmentare. Afectarea sistemului de
reglare a creşterii în această boală este destul de redusă.
Valorile şi dinamica STH sunt normale, nivelurile IGF
sunt discret şi inconstant scăzute, aceasta în pofida vârstei
osoase extrem de scăzute, mărturia unei încetiniri
considerabile a activităţii nutriţionale în os şi cartilagiu.
Sunt de suspectat anomalii ale factorilor de creştere
hormon – independenţi, anomalii post-receptori în special
ale recuperării receptorilor diferiţilor factori de creştere în
timpul manipulării lizozomale. Tratamentul cu hormoni
de creştere umani nu realizează creşterea, iar tratamentul
cu steroizi sexuali accelerează numai vârsta osoasă.
Clinic statura este mică, disarmonică cu proporţii
antropometrice de tip embrio-fetal. Raportul vertex-pube/
pube-sol este crescut. Încetinirea creşterii în înălţime este
cel mai precoce semn.
Este prezentă infiltrarea mixedematoasă cu
glicozaminoglicani, carotenodermie, intoleranţa la frig,
constipaţie, dificultăţi şcolare, pubertate întârziată în cele
mai multe cazuri.
3. Diabetul zaharat insulino-dependent dezechilibrat
Insulina are o acţiune puternic anabolizantă, în
afara efectelor sale asupra metabolismului glucidic.
Stimulează sinteza proteică şi diviziunea celulară.
Relaţiile structurale strânse ale insulinei cu grupul
somatomedinelor şi capacitatea ei de a se fixa pe
receptorii IGF-1, pot explica efectele ei asupra creşterii.
Insulina, chiar în cantităţi mici, are şi o acţiune proprie de
stimulare a creşterii. Creşterea excesivă a copiilor
proveniţi din mame diabetice, poate să fie consecinţa
nivelului plasmatic ridicat al insulinei la făt.
Deficitul insulinic determină scăderea vitezei de
creştere prin tulburări metabolice complexe. În diabetul
defectuos controlat prin dietă şi insulinoterapie, eventual
asociat cu malnutriţie, apar în ser inhibitori peptidici ai
efectului somatomedinelor asupra receptorilor specifici
din cartilajul de creştere si din creier, având drept efect
încetinirea creşterii staturale, creşterea STH în ser şi
autoagravarea pe această bază a controlului metabolic al
diabetului. Natura acestor inhibitori peptidici nu este
clarificată. Diabetul zaharat infantil insulino-dependent
având o evoluţie suficient de lungă şi variaţii atât ale
necesarului de insulină cât şi a satisfacerii acestuia
prezintă nanism şi vârsta osoasă relative întârziată.
Maturaţia sexuală este şi ea des întârziata. Ameliorarea de
durată a controlului diabetului (dietă, insulinoterapie),
produce de obicei accelerarea creşterii şi creşterea în ser a
IGF. Scăderea vitezei de creştere este mai evidentă în
complicaţiile nutriţionale ale diabetului zaharat.
Sindromul Mauriac se caracterizează prin retard
statural, hepatomegalie, întârzierea maturaţiei osoase şi
pubertare, obezitate cu predominenţa facio-tronculare,
facies rotund cushingoid.
Sindromul Nobecourt cuprinde nanism şi slăbire.
Copilul este slab cu talie mică, abdomen destins de
volum, ficat mare. Maturaţia osoasă şi pubertară este
întârziată. Prezintă instabilitate psihică şi dificultăţi în
administrarea insulinei.
4. Retardul statural din hipercorticismul primar sau
iatrogen

Hormonii corticosteroizi au efect inhibitor
asupra creşterii. Glucocorticoizii în exces au efect
antianabolic şi catabolic, inhibând eliberarea de STH,
diferenţierea eritroblaştilor şi producerea matricei osoase
organice. Excesul endogen sau exogen de cortizol
stimulează catabolismul proteic cu diminuarea forţei
musculare în muşchii proximali, creşte rezistenţa
periferică la insulină cu alterarea toleranţei la glucoză,
determină obezitate de tip central cu faţa în “luna plină”,
hipertensiune arterială, hirsutism, striaţii cutanate roşii
-violacei, ostoporoză, sindroame psihiatrice: depresie,
iritabilitate, insomnie. Clinic, triada clasică la copil este:
obezitate, hirsutism şi încetinirea creşterii liniare (datorită
asocierii secreţiei de glucocorticoizi cu secreţia excesivă
de androgeni suprarenalieni).
Copii îndelung trataţi cu steroizi
corticosuprarenali prezintă o întârziere în creştere
mergând până la nanism.
5. Retardul statural din pubertatea şi
pseudopubertatea precoce

Pubertatea precoce este definită de apariţia
semnelor secundare de sexualizare înaintea vârstei de 8
ani la fete şi 10 ani la băieţi. Se produce o accelerare
importantă a vârstei osoase, ceea ce determină închiderea
precoce a cartilajelor de creştere. Evoluţia se face de la
copil cu aspect de mic Hercule, la adultul hipostatural.
Pubertatea precoce adevărată (completă) apare
sub influenţa gonadotropilor hipofizari care determină
producerea excesivă şi prematură de estrogeni sau de
androgeni. Talia finală a acestor copii este mai mică decât
media, deşi din cauza saltului de creştere pubertar copiii
au fost mai înalţi decât generaţia lor la un moment dat.
Pubertatea precoce adevărată este izosexuală,
centrală, GnRH dependentă. Se declanşează precoce o
secreţie pulsatilă dependentă de pulsaţiile gonadoliberinei.
Pseudopubertatea precoce
Sexualizarea precoce este incompletă, izosexuală
dar independenţa de somatoliberină şi de gonadotropi,
constând în apariţia cel puţin a două modificări de tip
pubertar conforme sexului genetic şi fenotipic neînsoţite
de pulsaţii de tip pubertar ale gonadotropilor. Ea rezultă
din excesul de hormoni sexuali produşi de tumori
ovariene, testiculare, suprarenale, fără intervenţia
hormonilor gonadotropi hipofizari sau de alte origini cum
sunt tumorile extrahipofizare secretante de gonadotropi.
În cadrul pseudopubertăţii precoce se deosebeşte
sexualizarea pubertară fără agamatogeneză şi sexualizarea
pubertară cu spermatogeneză sau cu ovulaţie.

AMT, vol II, nr. 2, 2009, pag. 79
ASPECTE CLINICE
6. Retardul statural prin deficitul hormonovitaminelor D
În această situaţie, retardul statural apare prin
tulburările metabolice induse de carenţa de vitamina D.
La nivelul osului există receptori specifici pentru
dihidroxicolecalciferol, care promovează diferenţierea
condrocitelor şi reglează producţia de colagen de tip II,
producând şi maturarea osteoblastelor. Pentru
mineralizarea scheletului sunt necesare cantităţi suficiente
de calciu şi fosfor la nivelul situsurilor de mineralizare.
Vitamina D2 creşte absorbţia de calciu şi de
fosfor la nivelul intestinal.
Rahitismul afectează scheletul în creştere,
anomaliile de mineralizare interesează atât osul cât şi
matricea cartilaginoasă a plăcii de creştere.
Clinic sunt prezente deformări scheletice,
predispoziţie la fracturi, hipotonie musculară şi tulburări
de creştere.
7. Retardul statural din diabetul insipid
Diabetul insipid central prin deficit de
vasopresină şi diabetul insipid renal prin deficit de
receptor, pot determina nanism. Explicaţia este reducerea
aportului caloric datorită polidipsiei şi existenţa unor
tulburări metabolice complexe.
BIBLIOGRAFIE
1. Alexander D. Short Stature in: Schwartz M.W. (ed)
Principles and Practice of Clinical Paediatrics. Year
Book Medical Publishers Inc, Chicago, London,
1987;287-290.
2. Baird J, Fischer D, Lucas P. Kleijnen J, Roberts H,
Law C. Being big or growing fast: systematic review
of size and growth in infancy and later obesity. BMJ
2005;323-999.
3. Baumann G. Growth Hormone Heterogeneity Endocr
Rev 1991.
4. Ciofu E. Pediatria Tratat, Ed. Medicala Bucuresti
2001.
5. Ciofu E, Ciofu C. Esentialul in Pediatrie, Ed
Medicala Amaltea Bucuresti 1997.
6. Circo E. Endocrinologie Clinica, Ed Ex. Ponto,
Constanta 1998.
7. Coculescu M. Endocrinologie Clinica, ed III, Ed.
Medicala Bucuresti 1997.
8. Bulucea D. Geormaneanu M. Manual de Pediatrie,
Ed Aius Craiova 1997.
9. Harrison. Principiile Medicinei Interne, Ed. Teora,
Bucuresti 2001.
10. Hintz RL, Attie KM, Baptista J. Effect of growth
Hormone Treatment on Adult Height of Children
with Idiopathic Short Stature, New Eng J Med
1999;340:502-507.
11. Iordachescu F. Pediatrie, vol I, Ed National Bucuresti
1998.
12. Ionescu B. Dumitrache C. Semiologia Bolilor
Enocrinologice, Ed Medicala, Bucuresti.
13. Kaplan SA. Clinical Pediatric Endocrinology, W.B.
Saunders Co, ed II, Philadelphia 1990.
14. Laron Z. Disorders of GH resistance in childhood
Curr Opin Pediatr 1993;474-480.
15. Mahmud K. Lee MM. Human Growth Hormone and
Aging, N Eng J Med 2003;348:22256.
16. Mc Dermoff MT. Endocrine Secrets,
Hanley&Belfers, Inc. Philadelphia 1995.
17. Petrov S. McIntosh. Measuring the benefits of growth
hormone therapy in children: a role for preferencebased
approaches? Arch Dis Child 2008;(93):95-97.
18. Popa M. Endocrinopediatrie si Auxologie-Actualitati,
Ed Cerma, Bucuresti 1993.
19. Popa M. Nanismul Hipofizar in Milcu SM. (ed)
Tratat de Endocrinologie vol I Ed. Academiei,
Bucuresti 1992.
20. Popescu V. Algoritm de Diagnostic si Terapeutic in
Pediatrie, Ed. Medicala Amaltea, Bucuresti 1999.
21. Robinson MJ, Phelan PD. Practical Pediatrics, ed II,
Churchill Livingstone 1990.
22. Refetoff S, Weiss RE, Usual SJ, The Syndromes of
Resistance to thyroid Hormons Endocr Rev 1993.
23. Roelfsema V, Clarck RG. The Growth Hormone and
Insulin – Like Growth Factor Axis: ITS Manipulation
for the Benefit of Growth Disorders in Renal failure.
J Am Soc Nephrol 12:1297-1306.
24. Savage MO. Treatment of growth hormone
resistance. In Kelnar CJH Saenger P et al. Growth
disorders-pathophysiology and treatment. Chapman&
Hall, London 1997.
25. Vance ML, Mauras N. Growth Hormone Therapy in
Adults and Children, New Eng J Med 1999;
(341):1206-1216.
26. Zbranca E. Endocrinologie. Ed. Polirom, Iasi, 1999.
27. Zosin I. Botterman P. Compendiu de Endocrinologie
Clinica, Ed Excelsior, Timisoara 1996.
AMT, vol II, nr. 2, 2009, pag. 80

 

Limita intre iubire si rasfat

Ma intreb in acest articol alaturi de voi ce este de fapt rasfatul si care sunt conotatiile lui psihologice. Cum apare el, cand, care sunt limitele lui?

Un copil este rasfatat atunci cand i se ofera prea multa iubire, cand i se ofera tot ce isi doreste, cand nu exista nici un fel de refuz. Oare cantitatea este cea care genereaza rasfatul sau modalitatea in care copilul transforma ceea ce primeste de la parinti, ii acorda o valoare?

Winnicott, un psihanalist celebru care s-a preocupat si a scris mult despre psihologia copilului, spunea ca mama este cea care daruieste copilului ei ingrijirea si sprijinul esential in incercarea lui de a-si construi o legatura cu lumea exterioara si de a asimila aceasta legatura si in lumea lui interioara.

El numea aceasta mama una “suficient de buna” care poate oferi copilului sau dragoste, protectie, securitate, dar in egala masura ii poate oferi frustrarea de a se descoperi pe sine insusi ca fiind o fiinta separata de ea, de a-si creea propria identitate, de a fi singur uneori, de a se increde ca celalalt exista chiar si cand nu este prezent fizic.

Iubirea este oferita neconditionat si ea este garantul legaturii care ofera siguranta si creeaza copilului capacitatea de a deveni autonom.

Rasfatul apare cel mai adesea atunci cand mama este cuprinsa de neincredere, de indoiala ca ofera suficient, de dorinta de a oferi copilului din ce in ce mai mult.

In aceste conditii, ceea ce se transmite copilului nu este acest “din ce in ce mai mult” ci tocmai neincrederea, teama, indoiala, angoasa. Si “hranindu-se” cu ele, copilul le va purta cu el insusi si nu va reusi sa le traduca sau sa le transforme, pentru ca mama este cea care le-a daruit intr-o forma de neinteles.

El va avea nevoie sa fie din ce in ce mai mult iubit pentru a scapa de ele, insa aceasta iubire nesigura nu va face decat sa le creasca in intensitate.

Acest tip de legatura va da nastere unui copil adeseori “tiran” care va pretinde sa i se ofere tot ceea ce cere, aceasta nevoie imperioasa de a primi nefiind altceva decat o modalitate de a-si calma sau diminua propriile temeri sau angoase. Este un schimb care incearca sa reumple schimbul initial care a fost deficitar.

Golul resimtit in acest plan interior, va incerca sa fie compensat de copil pe plan exterior, cerand tot felul de obiecte materiale: jucarii, haine, dulciuri etc. Insa cu cat aceste obiecte se vor inmulti, cu atat nevoia de ele va fi mai mare pentru ca aportul lor este nesatisfacator.

Ne putem intreba ce oferim copilului si mai ales ce transmitem cu ceea ce oferim?
Spuneam mai sus ca iubirea este oferita neconditionat, insa ea presupune in egala masura reguli si interdictii. Ele sunt cele care permit o delimitare, un proces de separare in care membrii unei familii se diferentiaza unii de altii.

Prin intermediul lor apar diferente de sex, diferente de generatii, copilului i se atribuie un loc unic si irepetabil in genealogia familiei. Ele sunt un organizator al functionarii familiale.

Regulile impun intr-un mod clar si de necontestat interdictii. Esentiale pentru nasterea si supravietuirea unei familii, interdictiile apar tocmai pentru a permite convietuirea, ele nu au rolul de a infrana si de a inchide circuitul creator si libertatea unei familii, ci de a asigura tocmai dreptul ei de a beneficia de ele.

Regula si interdictia impun fiecaruia sa respecte dreptul la viata al celuilalt, dreptul la a fi liber, la a gandi despre sine si pentru sine, la a se manifesta fara ca manifestarile sale sa il puna in pericol pe el sau pe celalalt.

Lipsa lor aduce cu sine haos, confuzie, teama, suferinta si nu permite familiei sa dea nastere fiecareia dintre membrii ei, ci doar condensarii lor intr-unul singur in care nu se mai cunosc limitele, in care nu se mai recunosc diferentele, in care nu mai exista individual, ci doar colectiv.

Regula asigura identitatea, recunoasterea si afilierea copilului la grupul deja existent si confera siguranta.

Text: Cristina Calarasanu, psiholog
CPAP – Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
Str. Niculae Filipescu, nr 61, sector 2,
cpap.copiisiparinti@gmail.com
www.centrupsihologie.ro

Completare:

Opinia expertilor despre rasfat

„Un copil rasfatat este pretentios, egocentric si nerezonabil“, considera medicul Harvey Karp, creator al DVD-ului si cartii de succes: The Happiest Toddler on the Block (Cel mai fericit copil din cartier). El declara ca poate parea mai usor sa va intelegeti cu un copil rasfatat daca ii satisfaceti cerintele, dar pana la urma, cedand in fata pretentiilor lui il faceti sa se simta izolat si derutat. „Daca ii permiteti copilului sa fie rasfatat, plantati o samanta de nemultumire“, spune el. „Pentru ca sunt atat de obisnuiti sa foloseasca manipularea pentru a obtine ceea ce doresc, incat nu-si mai dau seama cand cineva cedeaza in fata lor“.

Psihologul Ruth A. Peters, doctor in medicina, autor al manualului de disciplina copilului Laying Down the Law (Stabilirea regulilor), este de acord cu acest punct de vedere. „Rasfatul nu face decat sa-i conduca spre probleme ulterior in viata“, crede ea, adaugand ca un copil rasfatat de obicei se transforma intr-un adult rasfatat, iar adultilor rasfatati le este greu sa-si pastreze locul de munca, partenerul de viata si prietenii.

 

De unde stiti ca va rasfatati copilul?

Iata care sunt cele mai frecvente 10 greseli pe care pe fac parintii, permitand copilului sa devina rasfatat. Daca va recunoasteti comportamentul in unele dintre ele, trebuie sp stiti ca niciodata nu este prea tarziu sa schimbati lucrurile.

  • Greseala nr. 1. Faceti din copil centrul Universului

    Facand din dorintele copilului prioritatea principala in orice situatie il invatati ca lumea se invarte in jurul lui. Puteti evita asta invatand copilul sa ia in considerare nevoile si dorintele celorlalti, spune medicul Susan Buttross, seful Diviziei de dezvoltare a copilului si de pediatrie comportamentala de la Centrul Medical al Universitatii Mississippi. „Copiii trebuie sa inteleaga sa primeasca si sa ofere. Cand stiu numai sa primeasca, tind sa devina frustrati“, spune ea.
  • Greseala nr. 2. Ignorarea comportamentului pozitiv
    Ca parinti ocupati si foarte ocupati ce suntem, este posibil sa nu observam cand copiii se joaca in liniste in coltul lor sau cand se feresc singuri de pericole ori probleme. Daca nu le aratati niciodata ca sunteti multumiti de ceea ce fac, declara Karp, ratati ocazia de a consolida importanta comportarii lor pozitive.
  • Greseala nr. 3. Recompensati din greseala comportamentul negativ
    Karp considera ca multi parinti fac greseala ca simultan sa ignore comportamentul pozitiv si sa-l rasplateasca din greseala pe cel negativ. Daca dati atentie copiilor numai cand miorlaie si plang, le transmiteti mesajul ca doar prin crize si plans pot sa va atraga atentia.
  • Greseala nr. 4. Nu reusiti sa impuneti limite clare de comportament
    Daca nu stabiliti si consolidati reguli de buna purtare, considera Buttross, este foarte posibil sa cresteti un copil nepoliticos, necooperant si lipsit de respect fata de cei din jur. Karp adauga ca prin natura lor, copiii mici sunt necivilizati – iar o parte din sarcinile dumneavoastra de parinte este sa-i invatati sa se poarte in societate, cum ar fi sa aiba rabdare si sa-i respecte pe ceilalti.
  • Greseala nr. 5. Nu sunteti consecvent in aplicarea regulilor
    In timp ce unii parinti nu reusesc sa stabileasca limite de comportament, altii stabilesc reguli slabe sau inconsistente, spune Karp. Asta se intampla cand ii spuneti copilului „Nu face cutare lucru“, dar tot ii permiteti sa faca acel lucru.
    Exemple de limite inconsistente sunt faptul ca permiteti copilului mic sa se joace cu mancarea din farfurie in unele zile dar nu in altele sau ca permiteti copilului mai mare sa-si incalce ora de culcare atunci cand nu mai aveti energia sa luptati cu el pentru a o respecta. Daca nu sunteti consecventi asupra regulilor pe care le impuneti, ii transmiteti copilului mesajul ca, de fapt, acele reguli nu sunt atat de importante. Si, desigur, ceea ce doriti sa invatati copilul este exact opusul!
  • Greseala nr. 6. Alegeti lupte pe care nu le puteti castiga
    „Puteti duce batalia de a nu-i da copilului bomboane inainte de masa“, declara Karp, deci regula „fara bomboane“ merita intarita. Dar sunt multe alte standarde mai greu de impus – cum ar fi sa determinati copilul sa manance mazare. „Copiii pot pur si simplu inchide gura sau pot scuipa mancarea“, arata Karp. In astfel de cazuri, sunteti condamnat sa pierdeti lupta inainte de a incepe.
    Si, din nefericire, censecintele unor astfel de batalii pierdute se intind mult mai departe de mazarea aruncata – ducand batalii pe care nu le puteti castiga le aratati copiilor ca va pot sfida si pot scapa nepedepsiti.
  • Greseala nr. 7. Nu trageti copilul la raspundere pentru greselile lui
    Refuzand sa trageti copilul la raspundere cand face o greseala ii transmiteti mesajul ca nu a gresit deloc, considera Buttross. Astfel, copilul invata sa dea vina pe altii oricand apar probleme. Dimpotriva, trebuie sa va invatati copilul ca este important sa-si asume responsibilitatea pentru ceea ce face si apoi sa folositi reguli ferme pentru a va asigura ca o face.
  • Greseala nr. 8. Ii oferiti copilului daruri din motive gresite
    Ceea ce ii cumparati copilului nu este atat de important ca motivul pentru care o faceti, considera Peters. Ea avertizeaza parintii asupra pericolului cumparaturilor „nerezonabile“, cum ar fi sa-i cumparati copilului alta bicicleta deoarece s-a plictisit de cea pe care i-ati cumparat-o acum cateva luni.
    Alta greseala comuna este sa faceti cumparaturi din cauza sentimentului de vinovatie, spune Karp. Cand copilul se intristeaza sau spune „Esti cea mai rea mama din lume“, nu este momentul sa-i luati un cadou. Permitandu-i copilului sa va manipuleze nu-i faceti un bine. Poate ca va primi ce-si doreste, dar bucuria lui va fi mai mica stiind ca ati cumparat cadoul fiindca a insistat el.
  • Greseala nr. 9. Cedati crizelor de furie ale copilului
    Faptul ca va inmuiati cand copilul face o criza de furie este o forma extrema de a-i rasplati comportamentul negativ. Ii dovedeste ca poate obtine orice facand crize – si nu asa merg lucrurile in lumea reala. „Daca dumneavoastra ca adult faceti o criza, vi se intampla lucruri rele“, subliniaza Peters.
  • Greseala nr. 10. Chiar dumneavoastra va purtati ca un copil rasfatat
    „Modul in care interactionati cu familia serveste ca model pentru modul in care copilul se va purta cu altii“, spune Karp. Daca va vaicariti si va plangeti in fata copiilor, ei vor copia modelul“. Proverbul „aschia nu sare departe de trunchi“ este adevarat, deoarece copiii fac ceea ce faceti dumneavoastra, nu ceea ce spuneti.
  • Rasfatati de mici, rasfatati pe viata

    Rasfatul are consecinte care trec dincolo de greutatea de moment de a gestiona un copil necontrolat si rasfatat. El creeaza modele care pot dura toata viata.

    Probabil unul dintre cele mai mari dezavantaje ale copiilor rasfatati este acela ca nu au invatat sa munceasca pentru ceva ce-si doresc“, spune Buttross.

    „Nu au o etica a muncii si nu au invatat lectia de lupta cu adevarat pentru nazuintele lor“.
    „Deoarece oamenii rasfatati obtin prin manipulare ceea ce-si doresc, ei isi construiesc un mod disfunctional de a se raporta la ceilalti. Obiceiurile de rasfat create in copilarie pot necesita 10 ani de terapie pentru a fi abandonate.“, spune Karp.

    Corectarea rasfatului

    Nu intrati in panica daca tocmai v-ati dat seama ca micutul dumneavoastra este deja sau este pe cale de a deveni rasfatat. Expertii in disciplina copilului spun ca puteti repara pagubele facute de rasfat.
    „Spuneti copilului adevarul. Spuneti-i <<am dat-o in bara>> si explicati-i de ce se vor produce niste schimbari. Cand stabiliti noile reguli, precizati clar care vor fi consecintele. Cu cat este mai putina cicaleala si mai multe fapte, cu atat mai bine.“, va sfatuieste Peters.

    Sfaturi pentru parintii cu copii mai mari

    Psihologii de la Desprecopii.com sugereaza urmatoarele strategii pentru a aduce copilul rasfatat pe calea cea buna:

    • Stabiliti limite consistente – Stabiliti reguli si limite clare pentru copil. Daca decideti din cand in cand sa fie incalcata cate o regula, explicati-i ca este vorba despre o exceptie speciala.
    • Stabiliti care sunt consecintele incalcarii regulilor – Consecintele pot varia de la anularea drepturilor si privilegiilor pe care le are copilul la confiscarea jucariei lui preferate.
    • Creati stimulente pentru buna purtare – In functie de varsta copilului, ar trebui sa incercati sa stabiliti recompense cu buline sau stelute. Copilul primeste stelute pentru buna purtare, iar cand aduna 10 stelute primeste un premiu pe care si l-a dorit.
    • Invatati-l ca este la fel de important sa dai ca si sa primesti – Incurajati copiii sa participe la activitati in care ii ajuta pe altii, de exemplu, luati-i la cumparaturi cand alegeti cadouri pentru prieteni si ceilalti membri ai familiei.
    • Ajutati copilul sa accepte ca i s-a spus NU – Daca v-ati decis sa refuzati cererea copilului, nu va razganditi in urma crizelor sau a oricarui alt tip de comportament manipulativ ale copilului.
    • Fiti un model pozitiv – Manifestati respect si consideratie fata de ceilalti, iar copilul va urma exemplul dumneavoastra.
      Sfaturi pentru copiii mici

    In cazul in care copilul nu a implinit patru ani, probabil ca nu este inca momentul sa va ingrijorati. „Se intampla frecvent ca la varsta de un an copiii sa aiba anumite caracteristici de rasfat, dar nu inseamna neaparat ca sunt rasfatati“, spune Karp. In cartea The Happiest Toddler on the Block, el explica faptul ca in perioada de la unu la patru ani, copiii sunt primitivi si necivilizati, ca niste mici oameni primitivi.

    In afara de stabilirea clara a limitelor si de a oferi un model prin propriul dumneavoastra comportament, copiii mici au nevoie de un curs intensiv de comportare civilizata. „Imaginati-va ca sunteti un ambasador din secolul 21 in epoca oamenilor de Neanderthal“, sugereaza Karp. Asta inseamna ca trebuie sa invatati sa-i vorbiti copilului pe limba lui si sa-i aratati in mod respectuos cum procedati dumneavoastra.

    Iata cateva sfaturi de a „domestici“ copiii mici:

    • Regula comenzii de la restaurant – Atunci cand comandati mancare la restaurant, cel care va ia comanda repeta intotdeauna ce ati comandat pentru a se asigura ca a notat bine totul. Karp recomanda sa faceti la fel cu copiii mici frustrati. Inainte de a-i reduce la tacere, repetati mai intai cererea lor. Spuneti: Chiar vrei mingea asta? Esti furios ca ti-a luat-o Bogdan? Sunt de acord, dar vocea ta ridicata imi deranjeaza urechile. Asta ii arata ca sunteti de partea lui, in timp ce il faceti sa inteleaga ca miorlaiala lui nu este acceptabila.
    • Fiti receptivi la faptele lor bune – Fiti atenti la realizarile copilului dumneavoastra pe parcursul zilei, fie ca este vorba despre constructia sa de lego, fie ca i-a dat surorii lui o jucarie. Asta il va ajuta sa identifice comportamentul pozitiv, in loc de a-si constientiza numai comportamentul negativ.

    Avantajele pe termen lung ale evitarii rasfatului

    Mentinerea unei abordari consecvente si eficiente a disciplinei copilului nu este usoara, dar are beneficii pe toata viata. „Astfel, veti creste un copil iubitor si care se iubeste pe sine, empatizeaza cu ceilalti, onest si nu manipulativ. Copilul poate invata cum sa-si aleaga prietenii si partenerii de viata, deoarece daca invata cum sa comunice in mod respectuos, va cauta asta in relatiile cu ceilalti“, spune Alina Olaru  – Psiholog / DespreCopii.com

    Deci data viitoare cand copilul face o criza de furie la supermarket sau incearca sa va faca sa va determine sa acceptati incalcarea regulilor, ganditi-va la efectele pe termen lung ale faptului ca cedati. Dar asta nu inseamna ca puteti fi tot timpul parinti perfecti.

    Modelul general este mai important decat ceea ce faceti fiecare moment in parte. Este suficient sa faceti astfel in 80% dintre cazuri si veti ajunge sa aveti un copil foarte bun.

    autor: Desprecopii.com, Redactor Daniela Slavu, Articol aprobat de Colegiul Psihologilor Desprecopii.com
    Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate, 2008

Reglarea furiei

Trimis de covorasul fermecat  Luni, 20/02/2012 – 00:00

Ce pot face?

•    Ajută-l să conştientizeze ce simte. De multe ori, copiii care se înfurie repede, nu-şi dau seama de ceea ce simt şi acţionează rapid (se trântesc, ţipă etc.). Îi poţi îmbogăţi vocabularul emoţional arătându-i feţele personajelor preferate şi numind împreună cu el emoţiile pe care acestea le simt. Faceţi împreună legătura cu situaţii recente din viaţa copilului. Punctaţi-i că şi ceilalţi se înfurie uneori exact ca el, dar se comportă altfel (tata vorbeşte despre ce-l deranjează, mama zice „Oof!” etc.)

•    Învaţă-l să identifice intensitatea emoţiei. Furia este o emoţie negativă foarte puternică (intensă) şi uneori, chiar dacă ni se pare că un copil se comportă la fel, emoţional poate să simtă la intensităţi variabile („sunt supărat, iritat, un pic nervos, foarte nervos, furios, furios de tot”). Cu ajutorul unui termometru colorat, care să aibă la bază o poză cu copil vesel, la vârf una cu un copil „furios de tot” şi intermediar expresii faciale graduale de la supărare la enervare, el realizează că nu tot timpul e la fel de furios şi, mai mult, nici ceilalţi nu-i mai zic mereu „ce furios eşti!”. Dacă un copil învaţă să comunice emoţia înainte ca ea să escaladeze, este mai uşor de calmat („Acum încep să mă enervez şi-mi vine să te bat! Stiu că nu e frumos să te lovesc; mă duc să mă joc cu altcineva.”)

•    Modelează comportamentul copilului. Dacă părinţii îşi manifestă frecvent furia în faţa copilului, micuţul va tinde să se comporte la fel. Dacă ei discută direct, ferm, dar fără să ţipe unul la celălalt, copilul va avea şanse mai mari de a adopta un comportament de recunoaştere a emoţiei negative şi de rezolvare a problemei. De obicei, un mediu familial agitat, grăbit, în care sunt multe certuri, va agita şi mai mult un copil care are o toleranţă scăzută la frustrare.

•    Încurajează copilul. Ori de câte ori copilul se străduieşte să asculte, se abţine să nu facă o criză de furie, laudă-l, evidenţiază cât de bine s-a comportat. Cu cât este lăudat mai des (şi pe drept), cu atât mintea lui va reţine mai bine comportamentele pozitive şi va fi mai ascultător. Nu încuraja doar succesele, ci şi eforturile pe care el le face. În caz contrar va dezvolta un stil perfecţionist/ rigid conform căruia, dacă nu atinge de fiecare dată un standard, toate străduinţele au fost în zadar.

•    Ajută-l să-şi dezvolte strategii de autoreglare. Folosind modelele pozitive din poveşti sau desene animate, arată copilului că şi el poate să se calmeze aşa cum se calmează Tiger: să numere până la 5-10, să vorbească despre ce nu-i place, să închidă şi să deschidă pumnii de câteva ori până simte că e mai puţin nervos, să-i spună „adversarului” că nu e frumos ce face, să-şi amintească regulile clasei etc.

Ai nevoie de ajutor suplimentar?

Pentru Programare

Programari telefonice: 0722.783.135; 021.38.02.094; 

Programari e-mail: covorasulfermecat@gmail.com